Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
Entitatile care lucreaza in domeniul alimentar se confrunta cu problema pierderilor la produsele alimentare pe care le utilizeaza. Fie ca sunt magazine alimentare sau ca sunt restaurante, problema exista in ambele cazuri.
In acest articol ne propunem sa raspundem la intrebarea daca se colecteaza sau nu TVA la pierderea inregistrata la acest produse.
Pierderea inregistrata la produse alimentare poate imbraca mai multe forme:
1.Perisabilitati
Prin perisabilităţi, se înţelege scăzămintele care se produc în timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii mărfurilor, determinate de procese naturale cum sunt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliză, răcire, îngheţare, topire, oxidare, aderare la pereţii vagoanelor sau ai vaselor în care sunt transportate, descompunere, scurgere, îmbibare, îngroşare, împrăştiere, fărâmiţare, spargere, inclusiv procese de fermentare sau alte procese biofizice, în procesul de comercializare în reţeaua de distribuţie (depozite cu ridicata, unităţi comerciale cu amănuntul şi de alimentaţie publică).
Nu constituie perisabilităţi pierderile incluse în normele de consum tehnologic, precum şi cele produse prin neglijenţă, sustrageri şi cele produse din alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forţă majoră.
Limitele maxime de perisabilitate care pot fi acordate mărfurilor potrivit prevederilor sunt prevazute la art.13 din HOTĂRÂRE nr. 831 din 27 mai 2004.
Perisabilităţile produse se aprobă de managerul, directorul sau administratorul persoanei juridice, după caz, la nivelul cantităţilor efectiv constatate ca pierderi naturale cu ocazia recepţionării mărfurilor transportate, a inventarierii sau a predării gestiunii, până la limitele prevăzute la art. 13 din HOTĂRÂRE nr. 831 din 27 mai 2004.
Limitele maxime de perisabilitate pentru mărfurile ambalate în recipiente din sticlă se aplică şi pentru ambalajele respective.
Perisabilităţile pot fi acordate numai după o verificare faptică a cantităţilor de produse existente în gestiune, stabilite după cântărire, numărare, măsurare şi prin alte asemenea procedee şi după efectuarea compensărilor conform prevederilor legale în vigoare.
Limitele maxime de perisabilitate admise la depozitare şi desfacere se stabilesc la nivelul întregii activităţi a persoanei juridice plătitoare de impozit pe profit, prin aplicarea coeficientului stabilit pentru grupa de mărfuri la preţul de înregistrare al mărfurilor intrate sau la preţul de livrare pentru mărfurile vândute în perioada cuprinsă între două inventare. Aceleaşi limite maxime de perisabilitate se acordă şi pentru mărfurile din stoc.
Limitele maxime de perisabilitate în timpul transportului se aplică o singură dată pentru cantităţile de marfă efectiv intrate sau, după caz, livrate, în funcţie de condiţia de livrare stabilită între furnizor şi beneficiar.
Comercianţii pot stabili cote de perisabilităţi diferenţiate sortimental pe depozite, magazine, gestiuni, pentru a fi admise la cheltuieli deductibile din profitul impozabil, cu obligativitatea încadrării în limitele maxime de perisabilitate prevăzute pentru grupa respectivă de mărfuri.
Limitele de perisabilitate pot fi descarcate de aici.
Din punct de vedere al TVA , daca perisabilitatile se inscriu in limitele mentionate mai sus, NU se colecteaza TVA.
2. Lipsa din gestiune
Baza legala este art. 304 alin. (1) lit. c) care prevede ca, in condițiile în care regulile privind livrarea către sine sau prestarea către sine nu se aplică, deducerea inițială se ajustează în cazul in care persoana impozabilă își pierde sau câștigă dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile nelivrate și serviciile neutilizate.
Normele de aplicare pentru acest articol arata ca, persoana impozabilă realizează o ajustare pozitivă sau, după caz, trebuie să efectueze o ajustare negativă a taxei deductibile în situații precum bunuri lipsă în gestiune din alte cauze decât distrugerea, pierderea, furtul în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă.
In cazul bunurilor lipsă din gestiune care sunt imputate, sumele imputate nu sunt considerate contravaloarea unor operațiuni în sfera de aplicare a TVA, indiferent dacă pentru acestea este sau nu obligatorie ajustarea taxei.
Concluzii:
- la imputare nu se colecteaza TVA;
- se ajusteaza TVA dedus initial daca vorbim de o lipsa din gestiune din alte cauze decat distrugerea, pierderea, furtul în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă
- pentru nota de ajustare se intocmeste autofactura.
3. Bunuri care exista in gestiune insa si-au pierdut valabilitatea si nu mai pot fi vandute
Exista situatii in care bunurile nu sunt lipsa din gestiune, nu sunt perisabilitati, dar fiindca se apropie de expirarea termenului de valabilitate (sau chiar este depasit) nu mai pot fi vandute.
Chiar si aceste cazuri nu exista obligatia ajustarii TVA.
In acest sens avem alin. (11) ale pct. 78 din Norme care arata ca situațiile menționate la alin. (10) nu sunt exhaustive, în orice altă situație în care persoana impozabilă aduce suficiente dovezi că bunurile sunt distruse, pierdute sau furate, nu are obligația ajustării taxei.
Asadar, daca se dovedeste ca bunurile au fost distruse ca urmare a situatiei prezentate, nu exista obligatia ajustarii taxei.
Normele nu prevad care este tipul de dovada acceptata la un eventual control.
